Morala

Sa ai moartea ca pe un prieten al tau tainic si ca pe un sfetnic fara de greseala. Sa nu faci un lucru rau, pentru care iti vei zice mai pe urma: O! si cat ar fi fost mai bine sa nu-l fi facut. Nici sa treci cu vederea un lucru pentru care te vei cai la cel mai de pe urma ceas al vietii tale, pentru ca l-ai trecut cu vederea. Deci mai inainte de fiecare lucrul al tau, sufletesc sau trupesc, obisnuieste-te a vorbi cu moartea zicand: iata, tu, o, moarte, esti slujitoare a dumnezeiestii
dreptati, iar eu sunt supus poruncii tale, fiindca si mie mi s-a grait cele ce s-au grait odinioara stramosului Adam: “Cu moarte vei muri.”(Facerea 2,17). De cate ori m-as afla in indoire si nedumerire, si de cate ori voi cugeta ce este oare cu cuviinta si dreptate sa fac pentru mantuirea sufletului meu, tu, o, moarte, sa-mi fii sfetnicul meu, ca sa-mi luminezi cele intunecate, si sa-mi talcuiesti cele cu indoiala si sa-mi arati cele nearatate. Cand iarasi trupul iti cere sa te departezi de infranare si pazirea fecioriei, alearga iarasi la moarte, ca la  un sfetnic al tau, si spunei:”trupul pofteste asupra duhului”. Vezi, o, moarte, cum prin amagirea dulcetii ma trage trupul meu macar sa ma invoiesc cu pofta! Ce ma sfatuiesti sa fac?  Si ia aminte ce v-a raspunde ea: Asculta, o, iubitorule de pofte si de dulceturi, sfatul meu, care este cu adevarat nemincinoasa hotarare a Preasfantului Duh: “Daca traiesti dupa trup vei muri” (Romani 8, 13). Deci pe cat te vei teme si te vei infricosa de moarte, pe atat vei ura trupul.

 MORALA

Avea obiceiul marele Antonie sa zica adeseori: “Pentru a se face cineva deosebit la fapta buna, doua lucruri sunt de trebuinta si de mare nevoie: sa creada intru sine ca astazi a inceput sa slujeasca lui Dumnezeu, si ca ziua aceasta de astazi etse ziua vietii lui cea mai de pe urma.”

Daca aceasta zi este cea dintai pe care ai fagaduit-o lui Dumnezeu, si fiindca pentru Dumnezeu nu ai facut nimic bun pana acum, ce se cuvine oare sa faci? Aici aduna-ti toate puterile trupului, ale sufletului, ale darului si ale firiii tale, astfel incat sa nu ramana nici un cuget al mintii tale, nici un dor al inimii tale, nici o trebuinta a trupului tau, nici vreun lucru al mainilor tale care sa nu priveasca spre Insusi Dumnezeu, cu desavarsire luare aminte. Si asa vei petrece ziua aceea, ca si cum ar fi ziua cea mai de pe urma a vietii tale, care te va face
vrednic sa te incununezi de fericirea cea vesnica. In fiecare dimineata, scrie in adancul inimii tale aceste cuvinte: O zi de ar petrece cineva dupa cum trebuieste si se cuvine spre buna placere a lui Dumnezeu,ar cantari mai mult decat mii de ani pe care i-ar fi petrecut cineva stapanind lumea toata.